De ce e important si ce inseamna sa cresti un copil cu tarie de caracter

Taria de caracter sau un alt nume pentru curaj este o expresie de cand lumea si folosirea ei acum, in vremuri moderne s-ar putea sa para usor perimata, insa cercetatorii americani de la Universitatea din Pennsylvania, care au definit taria de caracter drept un amestec de perseverenta si de pasiune pentru obiective pe termen lung, au ajuns la concluzia ca aceasta valoare este un indicator mult mai potrivit pentru viitorul unui copil si pentru fericirea sa decat IQ-ul sau talentul. Altfel spus, studiile arata ca abilitatea unui copil de a munci din greu, de a face fata provocarilor, de a suporta esecul si de a incerca din nou reprezinta cheia reusitei pe termen lung.

Ce este taria de caracter?

Desi este un concept complex si destul de greu de definit cu exactitate, taria de caracter ar putea fi descrisa ca o combinatie de pasiune, determinare, consecventa si putere de concentrare ce ii permite unei persoane sa isi mentina disciplina si optimismul indiferent de imprejurari si sa persevereze in a-si urmari telurile chiar daca intampina greutati, esecuri repetate de-a lungul timpului. Studii recente arata ca aceasta tarie de caracter este esentiala pentru reusita in viata. Conform acestor studii, oamenii destepti, talentati, amabili, curiosi si care provin din familii fericite, iubitoare nu au sanse sa reuseasca in viata daca nu muncesc din greu pentru asta si daca nu sunt perseverenti in scopurile pe care si le propun, cu alte cuvinte, daca nu au suficienta tarie de caracter incat sa reuseasca.

Cum ii ajutam pe copii sa capete tarie de caracter?

Fie ca se numeste curaj, capacitate de a face fata provocarilor vietii sau tarie de caracter, acest concept a devenit in ultimii ani unul de top in educatie si in toate studiile de parenting. Orice parinte, orice educator isi doreste sa creasca copii puternici, care sa faca fata singuri, la un moment dat, vicisitudinilor de tot felul de care viata nu scuteste pe nimeni.

Taria de caracter se capata prin experiente, in general prin experiente mai putin placute, sau prin exercitii care sa puna la incercare limitele. Ca parinte este destul de greu sa iti supui propriul copil unor astfel de exercitii, iar cand vine vorba de a-l lasa sa infrunte experiente care sa il caleasca, primul impuls nu este in niciun caz acela de a-l lasa sa se descurce tocmai pentru a-si forma taria de caracter, ci acela de a-l proteja. Si este firesc sa fie asa. Doar ca, pe termen lung, orice parinte ar trebui sa fie constient ca pentru a deveni oameni puternici, copiii au nevoie sa fie lasati sa exerseze in acest sens, oricat de greu ar parea.

Asadar, ce putem face noi, parintii, pentru a creste copii puternici, care sa reuseasca in viata, dincolo de educatia clasica, dincolo de sprijinul material, emotional si intelectual? Cum se invata curajul? Iata cateva sugestii:

Ajuta-l sa isi gaseasca o pasiune!

...sau macar o activitate pe care sa o faca cu placere si care sa presupuna responsabilitati. Evident, e cam greu sa testezi asta pana pe la cinci ani, dar chiar si asa, antrenarea copiilor in diferite activitati poate sa contribuie la descoperirea timpurie a unei pasiuni. In orice caz este esential ca aceasta pasiune sa fie descoperita de copilul insusi si nu impusa. Perseverenta, incurajarea in directia pasiunii respective vor contribui la urmarirea unui scop de lunga durata si la satisfactii nebanuite. Ce facem insa atunci cand copilul nu isi descopera nicio pasiune? Nu trebuie sa disperam si sa devenim ridicoli obligandu-l sa incerce tot felul de activitati care nici macar nu ii starnesc interesul. Atunci cand copilul nu si-a descoperit inca pasiunea si chiar si dupa ce o va face este recomandat ca in familie fiecare membru sa aiba de facut din cand in cand activitati dificile, care sa presupuna responsabilizare. Ideea este ca orice copil trebuie invatat ca pentru a reusi ceva este nevoie sa depui efort, ca procesul de invatare nu este intotdeauna doar amuzant si ca imbunatatirea rezultatelor, in orice domeniu nu vine fara efort. In schimb, orice efort este in cele din urma recompensat prin succes. De aceea, baletul, pianul, dansul sportiv, fotbalul, karate sau orice alta activitate nu reprezinta un moft. Chiar daca dupa un an copilul renunta pentru ca nu ii mai place, important este ca aceste activitati nu doar ca il ajuta sa isi gaseasca propria cale, ci ii dezvolta o anumita autodisciplina ce include si capacitatea de a alege.

Invata-l ca frustrarea, confuzia si exercitiul sunt la fel de importante!

Pentru ca un copil sa capete tarie de caracter, este important sa se simta bine in propria piele indiferent de moment. Este important sa inteleaga ca e normal sa fie frustrat, furios, suparat si nesigur pe ele... la fel de important ca si faptul ca trebuie sa exerseze pentru a-si imbunatati rezultatele in diverse circumstante.Cum putem face asta? Cel mai la indemana pare sa fie propriul exemplu. Sau exemplul altora, mai experti si mai cu experienta, care se confrunta si ei cu frustrari, confuzii, nesiguranta uneori. Un copil trebuie sa stie ca e firesc sa aiba aceste stari negative si ca in timp le va depasi mult mai usor daca le constientizeaza. Trebuie sa stie ca in spatele succesuluise afla ani de munca si sute de astfel de momente de frustrare si confuzie, ca este bine sa ai un idol intr-un anumit domeniu, dar sa nu cazi in capcana de a crede ca este usor sa faci ceea ce face el si sa ajungi unde a ajuns el fara efort. Cel mai simplu exemplu este, poate, dansul... pare atat de simplu sa dansezi si e un adevarat delciu sa privesti dansatorii intr-o competitie de dans sportiv, dar cate ore de munca, cate sacrificii si cat efort se ascund in spatele acestui deliciu...

Lasa-l sa riste si nu iti ascunde propriile riscuri!

Taria de caracter se formeaza doar traind experiente care sa o formeze. Si asumarea de riscuri este una dintre ele. A-ti asuma riscul inseamna constientizarea faptului ca exista posibilitatea de a esua. Copiii trebuie lasati sa isi asume riscuri si, la randul lor, este bine sa afle despre riscuri pe care tu ti le-ai asumat candva si despre experiente in care ai reusit sau ai esuat. Lasa-ti copilul sa vada riscurile pe care ti le asumi in luarea anumitor decizii prezente si nu-l tine departe de propriile tale esecuri. Esti modelul lui cel mai puternic, asa ca fii pana la capat un sprijin in a-l invata ce inseamna sa infrunti viata cu curaj.

Invata-l ca esecul nu inseamna sfarsitul lumii!

Lectia despre esec este, poate, una dintre cele mai dureroase pentru un parinte. Insa ea trebuie invatata si cu cat este invatata mai devreme, cu atat sansele ca taria de caracter sa fie mai intensa sunt mai mari. Pentru ca un copil sa invete ca esecul nu inseamna sfarsitul, este important sa i se dea exemple concrete sa i se vorbeasca nu doar din carti, ci din experienta si, cel mai important, este esential sa fie lasat sa esueze atunci cand este pe cale sa o faca, fara a i se reprosa acest lucru. Este important sa ne sprijinim copiii si sa ii ajutam sa reuseasca, sa ne bucuram de victoriile lor, dar, la fel de important este sa ii invatam ca esecul este parte a acestui proces.

Si pentru ca in cadrul familiei orice obiectiv poate fi atins mai usor, iata o lista scurta de prioritati care ar trebui sa te ghideze in a-ti ajuta copilul sa devina mai puternic:

Ajuta-l sa isi formuleze propriile obiective pe termen lung si sustine-l, incurajand perseverenta!
Exprima-ti deschis emotiile si sarbatoriti cand un membru al familiei are o reusita!
Povesteste-i constant copilului tau despre propriile esecuri si despre modurile in care le-ai depasit!
Atunci cand copilul tau da peste o activitate dificila, incearca sa rezisti tentatiei de a-l ajuta! -In schimb nu il lasa sa renunte la primul obstacol!
Fii alaturi de el si cand reuseste si cand esueaza!

Prescolar » Behaviour

Article apreciere

Current rating: 2.75 (Average of user opinions)